Mi-e frică. Mi-e frică să nu mă pierd din nou. Mi-e frică să nu mă rătăcesc prea departe pentru a mai putea ajunge. Mi-e frică să nu mă sufoc și mi-e frică să merg înainte. Mi-e frică de amintiri. Mi-e frică de ce (more…)
Nimicul zilei [18]
For every man there exists a bait which he cannot resist swallowing. Friedrich Nietzsche
Nu o să intru prea adânc în (more…)
Detașare
Degetele lui îi mângâiau spatele golaș. Pielea ei fină și caldă se lăsa desfătată de micuțele cerculețe imaginare pe care el le desena. Și-ar fi dorit ca vorbele să nu mai fie rostite. Prea multe lucruri au fost spuse și mereu erau întoarse împotriva ei. Ar fi preferat ca timpul să (more…)
1 Decembrie… tot mai diferit!
În fiecare an 1 Decembrie pentru mine chiar era o sărbătoare. Să vă reamintesc că din primul salariu mi-am cumpărat drapelul? Drapel ce l-am luat cu mine oriunde am fost în afara țării. Și totuși am observat că e mai ușor să fii român, atunci când (more…)
Blocare
Te-ai simțit vreodată blocat? Să știi că nu mai poți să mergi nici înainte, nici înapoi? Să crezi că nu te poți opri, dar nu poți nici continua? Cât de mult poți rămâne în același loc dacă nu te simți bine fiind acolo? Ce ar trebui să se întâmple să te poți îndepărta? Cât timp trebuie să treacă pentru a învăța din greșeala care te-a blocat?
Mi-am amintit recent o poezie. Cred că încep să redescopăr poezia așa că asta este sugestia pentru ziua de azi, alături de o piesă superbă. Mi se pare mie sau jazz-ul se ascultă mai bine toamna? (more…)
Sinestezie de toamnă
Câteva raze de soare mângâie frunzele ce se înverșunează să mai rămână pe ramuri. O mică adiere de vânt le îndepărtează treptat pe fiecare, lăsând în cele din urmă copacul golaș. Privind aceste mici minuni mă îndreptam să mă întâlnesc cu una dintre persoanele cele mai dragi sufletului meu. A trebuit să aștept un pic pentru că adeseori când mă duc undeva ajung mai devreme. Așa că priveam parcul măcelărit care era nins cu frunze veștejite. Întotdeauna mi-au plăcut nuanțele toamnei poate pentru că pentru mine au un efect calmant. Uitasem cât de mult îmi place începutul de toamnă…
În cele din urmă (more…)
Nimicul zilei [17]
There’s a wonderful saying – ‘you have give up the life you planned to find the life that’s waiting for you.’ All our lives we grow by giving up things, by loss and moving on, big things, little ones. How we handle those losses really defines who we are…. (more…)
Revenind…
Aseară eram în autobuz și îmi derulam în minte cuvinte care să mă calmeze. De ce eram nervoasă contează mai puțin, dar furia începea din nou să mă controleze. Mă simțeam scârbită de lucrurile prin care am trecut în ultimul timp, așa cum mă simțeam vinovată pentru că am lăsat să mi se întâmple toate. Mi-am amintit că depășisem toate fazele Kübler-Ross și ar fi trebuit să (more…)
Let the TIFF begin
Am rămas în urmă cu povestitul despre Istanbul.. aş mai avea de povestit despre o mini-excursie şi să mai adaug poze. Dar săptămânile astea nu mai am timp. De ce? Pentru că nu puteam sta deoparte şi m-am băgat din nou la TIFF. Festivalul împlineşte 10 ani şi se anunţă o ediţie de mare succes.
Dacă (more…)